"Dracula" - Bram Stoker
Data publicării: ed. 2011 (26 May 1897)
Editura: Collins Classics
Pagini: 482
Pagini: 482
Limba: Engleză
Cumpărată de pe: Okian
Citită în perioada: 12.11-25.11.2016
Synopsis:
"Suntem în Transilvania; şi Transilvania nu este Anglia. Căile noastre nu sunt ca ale voastre, căci aici sunt multe lucruri ciudate."
Naivul avocat Jonathan Harker călătorește în Transilvania pentru a pregăti moşia infamului Conte Dracula la castelul său care se prăbușește.
Găsindu-se prizioner, Harker experimentează tot felul de orori supranaturale până când reușește să scape şi să se reunească cu logodnica sa, Mina.
Între timp, în Anglia, prietena Minei, Lucy a fost mușcată, iar Mina însăși este amenințată de conte când acesta încearcă să-și potolească apetitul pentru sângele uman.
Recenzie:
Am avut multe aşteptări mari de la această carte, care din păcate nu au fost îndeplinite. A fost o lectură plăcută, dar m-am cam plictisit citind-o. Am sperat ca povestea celui mai faimos vampir să fie mai interesantă, să aibă mai multă acțiune, să mă țină cu sufletul la gură şi să mă sperie, dar nu a fost așa.
Din păcate chiar dacă cartea se numeşte "Dracula" nu avem nici un capitol din perspectiva lui, iar personajul în sine apare să zicem maxim în 60 de pagini din 482 din câte are cartea. Mi-ar fi plăcut să aflu mai mult despre viaţa acestuia: cum a devenit el vampir, cine l-a transformat, cum s-a adaptat la început la acest nou stil de viață ş.a.m.d, dar în roman nu se abordează aceste teme. Mi s-a părut cel mai interesant personaj din toată cartea, chiar dacă a avut puţine scene (scenele lui mi-au plăcut cel mai mult). El are o inteligenţă supraomenească, ştie să-și croiască planurile pâna în cele mai mici detalii. Mi-a plăcut de Dracula pentru că nu este romantizat (ca alte povești despre vampiri), el este o creatura a nopţii de care ar trebuie să ne fie frică:
Poate pentru alții acest lucru este clişeic, dar mie mi-a plăcut că toate lucrurile specifice vampirilor se găsesc în carte: frica de usturoi, transformarea într-un/controlare unui animal, dispariția în ceață, transformarea din bătrân în tânăr şi invers, vampiri trebuie omorâți prin înfiengerea unui pumnal de lemn în inimă şi apoi să li se taie capul şi în gură li se pune usturoi etc.
Nu mi-a plăcut că acțiunea se învârtea cel mai mult în jurul celorlalte personaje: Jonathan Harker, Mina, Lucy, dr. Seward, Quincey Morris, Lucy, dr. V Helsing, Renfield, Arthur. Dintre toate aceste personaje doar două mi-au plăcut şi anume: dr. Van Helsing şi Renfield, care era un nebun în grija dr. Seward. Din păcate ca și la Dracula nu avem capitole din perspectiva lor, numai Van Helsing are cam doua-trei pagini din perspectiva lui pe la sfârșitul romanului. Aş fi vrut să aflu cum dr. german a intrat în contact cu primul lui vampir, dar din păcate iarăși nu aflam nimic despre trecutul acestuia, doar că a fost profesorul dr. Seward.
Mi-a plăcut parcursul poveştii lui Renfield, cum mintea lui funcționa şi cum explica de ce făcea anumite lucruri, cum ademenea insectele, apoi le hrănea paianjenilor, iar în cazul în care era vizitat de vreo fată (Mina) el mânca păianjenii toți deodată ca să nu o sperie pe domnişoara. Și cum m-am obişnuit pe parcursul acestui roman nu se povesteşte cum Renfield a intrat în contact cu Dracula înainte să se interneze la sanatoriu, chiar dacă partea aceea ar fi fost interesantă.
Un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost că autorul nu a explicat deloc cum Jonathan a reuşit să scape din castelul Contelui. Și dacă tot sunt la acest personaj, mă aşteptam ca Jonathan să fie torturat sau să treacă prin multe orori sau ceva în timpul vieții lui ca prizonier, dar nu s-a întâmplat (tot timpul a fost încuiat în castel și numai amenințat cu moartea).
Din toate aventurile care se petrec la castel la începutul romanului, mi-au rămas în minte câteva scene:
- apariția celor 3 fecioare (iar ele apar de vreo trei ori în carte şi aș fi vrut să aflu mai multe despre ele);
Am avut multe aşteptări mari de la această carte, care din păcate nu au fost îndeplinite. A fost o lectură plăcută, dar m-am cam plictisit citind-o. Am sperat ca povestea celui mai faimos vampir să fie mai interesantă, să aibă mai multă acțiune, să mă țină cu sufletul la gură şi să mă sperie, dar nu a fost așa.
Din păcate chiar dacă cartea se numeşte "Dracula" nu avem nici un capitol din perspectiva lui, iar personajul în sine apare să zicem maxim în 60 de pagini din 482 din câte are cartea. Mi-ar fi plăcut să aflu mai mult despre viaţa acestuia: cum a devenit el vampir, cine l-a transformat, cum s-a adaptat la început la acest nou stil de viață ş.a.m.d, dar în roman nu se abordează aceste teme. Mi s-a părut cel mai interesant personaj din toată cartea, chiar dacă a avut puţine scene (scenele lui mi-au plăcut cel mai mult). El are o inteligenţă supraomenească, ştie să-și croiască planurile pâna în cele mai mici detalii. Mi-a plăcut de Dracula pentru că nu este romantizat (ca alte povești despre vampiri), el este o creatura a nopţii de care ar trebuie să ne fie frică:"This vampire which is amongst us is of himself so strong in person as twenty men; he is of cunning more than mortal, for his cunning be the growth of ages; he have still the aids of necromancy, which is, as his etymology imply, the divination by the dead, and all the dead that he can come nigh to are for him at command; he is brute, and more than brute; he is devil in callous, and the heart of him is not; he can, within limitations, appear at will when, and where, and in any forms that are to him; he can, within his range, direct the elements; the storm, the fog, the thunder; he can command all the meaner things: the rat, and the owl, and the bat - the moth, and the fox, and the wolf; he can grow and become small; and he can at times vanish and come unknown" - Van Helsing despre Dracula
Poate pentru alții acest lucru este clişeic, dar mie mi-a plăcut că toate lucrurile specifice vampirilor se găsesc în carte: frica de usturoi, transformarea într-un/controlare unui animal, dispariția în ceață, transformarea din bătrân în tânăr şi invers, vampiri trebuie omorâți prin înfiengerea unui pumnal de lemn în inimă şi apoi să li se taie capul şi în gură li se pune usturoi etc.
Nu mi-a plăcut că acțiunea se învârtea cel mai mult în jurul celorlalte personaje: Jonathan Harker, Mina, Lucy, dr. Seward, Quincey Morris, Lucy, dr. V Helsing, Renfield, Arthur. Dintre toate aceste personaje doar două mi-au plăcut şi anume: dr. Van Helsing şi Renfield, care era un nebun în grija dr. Seward. Din păcate ca și la Dracula nu avem capitole din perspectiva lor, numai Van Helsing are cam doua-trei pagini din perspectiva lui pe la sfârșitul romanului. Aş fi vrut să aflu cum dr. german a intrat în contact cu primul lui vampir, dar din păcate iarăși nu aflam nimic despre trecutul acestuia, doar că a fost profesorul dr. Seward.
Mi-a plăcut parcursul poveştii lui Renfield, cum mintea lui funcționa şi cum explica de ce făcea anumite lucruri, cum ademenea insectele, apoi le hrănea paianjenilor, iar în cazul în care era vizitat de vreo fată (Mina) el mânca păianjenii toți deodată ca să nu o sperie pe domnişoara. Și cum m-am obişnuit pe parcursul acestui roman nu se povesteşte cum Renfield a intrat în contact cu Dracula înainte să se interneze la sanatoriu, chiar dacă partea aceea ar fi fost interesantă.
Un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost că autorul nu a explicat deloc cum Jonathan a reuşit să scape din castelul Contelui. Și dacă tot sunt la acest personaj, mă aşteptam ca Jonathan să fie torturat sau să treacă prin multe orori sau ceva în timpul vieții lui ca prizonier, dar nu s-a întâmplat (tot timpul a fost încuiat în castel și numai amenințat cu moartea).Din toate aventurile care se petrec la castel la începutul romanului, mi-au rămas în minte câteva scene:
- apariția celor 3 fecioare (iar ele apar de vreo trei ori în carte şi aș fi vrut să aflu mai multe despre ele);
"Two were dark, and had high aquiline noses, like the Count, and green dark, piercing eyes, that seemed to be almost red when contrasted with the pale yellow moon. The other was fair, as fair as can be, with great wavy masses of golden hair and eyes like pale sapphires."
- partea în care o femeie vine la castel şi strigă la conte să-i dea înapoi copilul (el a fost mâncare pentru fecioare şi conte), iar ea ajunge mâncare pentru lupi.
Alte lucruri care m-au ingrozit (şi nu mă refer că m-au speriat) au fost:
- transfuziile de sânge (îmi venea să strig la personaje, mai ales la cei care erau doctori și ar fi trebuit să ştie cum merge treaba cu o transfuzie de sange);
- ca fiecare personaj masculin (în afara de Dracula, el vroia numai să le transforme în vampiri) care intra în contact cu Mina sau Lucy le îndrăgesc de la prima vedere și si-ar fi dat viaţa pentru ele (chiar şi nebunul de Renfield);
- prea multe descrieri inutile (cred că dacă cartea era mai scurtă ar fi fost mult mai interesantă);
- stilul vechi de scriere pe alocuri (au fost multe cuvinte care în ziua de azi nu se mai folosesc; eu am citit-o în engleza);
- că fetele se gândesc întâi la partenerii lor şi după aceea la ele; iar bărbaţii nu vroiau ca Mina să participe la vânătoare de vampiri, că sărăcuţă ar fi păţit ceva dacă ea l-ar fi văzut pe Dracula; sau că Mina este inteligentă şi curajoasă pentru o femeie şi toate acele lucruri sexiste;
- finalul (mi s-a părut prea grăbit).
Citate favorite:
“We learn from failure, not from success!”
"Denn die Todten reiten schnell." - "For the dead travel fast."
“I want you to believe...to believe in things that you cannot.”
“Despair has its own calms.”
Rating-ul meu:
Postări
